Tuberculoza, un flagel al timpului
25 martie 2015 13:29
Institutul de Ftiziopneumologie «Chiril Draganiuc» şi-a prezentat raportul privind activitatea sa în anul 2014. Nu au fost atestate schimbări cardinale în ceea ce ţine de situaţia vizând această maladie gravă, cum ar fi tuberculoza, însă judecând după date, unii indici au demonstrat o oarecare ameliorare, lucru care într-un fel este îmbucurător.
Tratament neîntrerupt
Liliana Domenti, directorul Institutului de Ftiziopneumologie, susţine că Moldova rămâne o ţară cu o povară înaltă a tuberculozei. Ea se regăseşte în rândul celor 15 ţări din regiunea europeană cu un nivel ridicat de morbiditate prin această maladie şi printre cele 27 de ţări cu un grad înalt al tuberculozei rezistente.
«Tuberculoza prezintă o problemă acuta la nivel de sănătate publică. În ultimii ani, constatăm o oarecare stabilizare a situaţiei. Numărul cazurilor noi de îmbolnăvire şi al recidivelor în anul 2014 constituie 4013, în scădere cu 10% faţă de 2013. Dacă e să vorbim de mortalitate, atunci în ultimii doi ani aceasta rămâne constantă. În 2014, au fost atestate 477 de cazuri, exact ca şi în anul precedent. Dacă e să ne amintim datele din 2012, constatăm că, în comparaţie cu el, în 2013 numărul cazurilor de deces s-au redus cu 23%», spune directorul.
Avem rezultate bune la capitolul tratament reuşit, acest indicator a crescut faţă de anii precedenţi şi acum constituie 76%. Asta înseamnă că trei sferturi din numărul pacienţilor bolnavi de tuberculoză senzitivă care au început cursul de tratament deja s-au însănătoşit. În acelaşi timp, s-a redus numărul de persoane care întrerup tratamentul, or succesul acestuia depinde în mare măsură de administrarea preparatelor în mod constant şi în conformitate cu indicaţiile medicului. În anul 2011, acest indicator constituia 11%. În prezent, el s-a redus la 6%. Cu alte cuvinte, ceilalţi bolnavi de tuberculoză din rândul celor care au început tratamentul în 2013 îl continuă fără întrerupere, aşa cum se cuvine.
«Lucrul cel mai important în tratamentul tuberculozei este respectarea cu stricteţe a regimului indicat de medic. Tratamentul este unul complicat şi de durată. Cursul cel mai scurt durează șase luni, iar în unele cazuri acesta se poate extinde până la doi ani. Este greu să rezişti într-un atare regim. Pacientul are nevoie de susţinere, inclusiv socială, psihologică din partea familiei şi a societăţii», explică Liliana Domente. Să nu uităm că în cazul tuberculozei nu se administrează doar un singur preparat, ci un grup întreg. Acestea pot avea şi efecte secundare, lucru care poate afecta dorinţa pacientului de a continua tratamentul. Mai intervine şi un alt moment: unii bolnavi, simţindu-se mai bine imediat după începutul tratamentului, îl întrerup. Starea pacientului se ameliorează chiar în primele 2-3 săptămâni de administrare a medicamentelor. Este necesar de a-l ţine sub control, pentru a-l convinge de necesitatea urmării cursului până la capăt. Jumătate de lună este prea puţin pentru a învinge boala. Doar un regim complet de tratament poate asigura însănătoşirea definitivă. Cei care tratează bolnavul, nu doar medicii, dar şi psihologii, sunt, într-o oarecare măsură, şi educatori. Ei trebuie să-i acorde pacientului mai mult timp pentru a obţine un rezultat bun«.
În mod tradiţional, se considera că tuberculoza este boala ţărilor sărace. Într-o oarecare măsură, această afirmaţie rămâne valabilă şi acum. Totuşi, în prezent, bacilul lui Koch poate fi contactat de oricine, chiar şi de cei care duc o viaţă îndestulată, însă nu au grijă de sănătate. Din grupul de risc fac parte persoanele cu un nivel redus de rezistenţă a organismului. Şi anume: cei care suferă de maladii cronice, cei care urmează un curs de tratament care scade imunitatea. În special, e vorba de persoanele infectate cu HIV, de consumatorii de droguri şi alcool în cantităţi mari, fumătorii, cei care nu respectă un regim de alimentaţie raţională, cei care sunt supuşi stresurilor frecvent.
«Bineînţeles, tuberculoza are o componentă socială foarte im-portantă», susţine viceministrul Sănătăţii, Svetlana Cotelea. Programul DOTS, implementat în 2004, este de un real folos în acest sens, lucru confirmat şi de rezultatele unor studii efectuare recent. În prezent am schimbat în mod cardinal abordările tratamentului în condiţii de ambulatoriu al bolnavilor de tuberculoză. Am elaborat mecanisme de susţinere şi menţinere a pacienţilor în cadrul tratamentului, pentru ca ei să-l urmeze până la capăt, să nu se oprească. Avem programe care prevăd implicarea medicilor din instituţiile medicale primare, pentru a putea desfăşura tratamentul la distanţă. Au fost implementate proiecte-pilot care presupun transmiterea către bolnavi a unor mesaje SMS pentru a le reaminti despre administrarea medicamentelor, ca pacientul să nu uite să ia medicamentele în mod corect şi la ora cuvenită. Pentru că medicamentele trebuie luate doar sub supravegherea medicului. În anul 2012, au fost deschise centre comunitare. În prezent, analizăm gradul de eficienţă a acestora. Avem propuneri privind extinderea lor, o decizie în acest sens, însă, va fi adoptată numai după ce vom avea rezultatele studiilor respective«, a relevat Svetlana Cotelea.
În repetate rânduri a fost abordată problema privind revenirea la vechiul sistem de identificare a bolnavilor de tuberculoză prin organizarea unui examen universal al stării plămânilor, atunci când maşinile dotate cu echipamentul necesar se deplasau în teritoriu şi toţi, de exemplu, elevii şcolilor, colaboratorii instituţiilor, timp de o oră făceau radiografia. Însă, potrivit viceministrului, acest sistem nu se justifică.
«În prezent, nici o ţară din lume nu aplică screeningul total al populației, metodă în cadrul căreia întreaga populaţie este supusă examenului cu raze Roentgen», spune Svetlana Kotelea. Am adus un exemplu potrivit căruia din patru mii de persoane doar patru sunt depistaţi cu patologii. Mult mai eficient pentru depistarea cazurilor de îmbolnăvire este identificarea pacienţilor din grupurile de risc şi trimiterea acestora la consultaţia medicului sau la examenul specializat«.
Liliana Domente spune că la instituţia care oferă oportunităţi de tratament pentru 2500 de persoane este înregistrată o insuficienţă de cadre de circa 20%. În curând urmează a fi deschisă filiala Institutului la Vorniceni, cu 240 de paturi, care şi ea va necesita un număr mare de specialişti. În total, la Institut activează 700 de lucrători medicali. 400 dintre ei sunt membri de sindicat.
Boris Meşteşug este noul preşedinte al comitetului sindical al institutului, funcţie pe care o deţine de trei luni. El este membru de sindicat din anul 1983, când abia se angajase aici. Chiar dacă Boris a obţinut statului de lider sindical de foarte puţin timp, el s-a antrenat cu multă ardoare în munca respectivă. Mai înainte, la organizaţia sindicală a institutului aderau câte 5-6 persoane pe an, însă pe parcursul acestor trei luni, susţine preşedintele, «au fost zile când primeam câte 30 de cereri de aderare pe zi».
Boris Meşteşug îşi vede misiunea în felul următor: «Să apăr interesele colectivului în scopul asigurării unor condiţii bune de muncă. Obiectivul primordial pentru mine este semnarea contractului colectiv de muncă. În baza acestuia vom putea apăra drepturile angajaţilor. Pentru că până acum el nu a fost semnat. În prezent lucrez la contractul colectiv, după care îl voi transmite pentru dezbateri tuturor colectivelor ca să-l studieze, să înainteze propuneri, să zică ce s-ar putea scoate din el, poate mi-au scăpat unele nuanţe. Şi după asta, împreună cu alţi colegi, vom merge să-l negociem cu administraţia. În continuare, voi soluţiona problemele pe măsura apariţiei acestora».