Anecdote
Era odată un cerşetor care se aşeza mereu lîngă o biserică pentru a cerşi cu o pălărie în mînă. Într-o zi, vine cu două pălării. Un enoriaş se apropie de el şi-l întreabă:
— Domnule dragă, de ce aveţi două pălării?
Cerşetorul răspunde:
— Adevărul este că mi-a mers atît de bine încît m-am hotărît să-mi deschid o sucursală.
Bărbaţii şi calculatoarele sînt la fel: sînt greu de înţeles, întotdeauna au memorie insuficientă şi mereu apare ceva mai bun.
La teatru, unde se joacă o piesă poliţistă, o spectatoare sare în sus, strigînd:
— Unde este ucigaşul?
La care o voce din spatele ei îi dă replica:
— In spatele dumitale, dacă nu te aşezi imediat!
Scos din pepeni, vînzătorul explodează:
— Dragă domnule, aţi încercat pînă acum vreo treizeci de perechi de pantaloni! Dacă nu vă decideţi să cumpăraţi totuşi o pereche, nu vă spun pe unde mai sunt cei pe care i-aţi dezbrăcat!
— Ce fel de restaurant e ăsta? Supă nu mai este, tocăniţă nu mai este, salată nu mai este. Adu-mi, te rog, paltonul.
— Nici paltonul nu mai este!
— Dacă te doare atît de rău dintele acela, va trebui să mergem la un dentist. Sper că nu ţi-e frică?
— Nu, tăticule.
— Bravo, aşa te vreau, curajos! Să ştii că dentistul nu-ţi face nimic!
— Dacă e aşa, ce rost mai are să-l deranjăm?
— Unde lucrezi dumneata? întreabă poliţistul.
— Nicăieri. Sînt şomer.
— Şi dumneata?
— Eu sînt adjunctul dumnealui.
Unul se plîngea patronului că el face muncă de calitate şi că nu-i plătit destul… Patronul întreabă:
— Domnule, ştii să înoţi?
— Nu.
— Dar dacă te plătesc?
Un copil plîngea pe holul şcolii. Învăţătoarea îl întreabă:
— De ce plîngi?
— Un copil mi-a dat jos plăcinta!
— Dar a fost cu intenţie?
— Nu, a fost cu brînză.
În avion, pilotul către copilot:
— Motorul din dreapta merge?
— Mergeeee! sosi răspunsul prompt.
— Motorul stînga merge?
— Merge şi mai bine, tocmai ne depăşeşte!